RECENZIE CODEX AUREUS – NUME DE COD – AURA COSTEA

Romanul de debut al scriitorului brăilean Silviu Radu, apărut la Editura ”Proilavia” a Bibliotecii Județene ”Panait Istrati” Brăila, surprinde, nu atât prin construcţia sa narativă precisă, capitolele îmbinându-se eficient şi exact ca piesele unui ceas elveţian, cât mai ales prin forţa personajelor sale şi realismul scenelor care se succed dinamic ca intr-un film de acţiune hollywoodian.

În nota sa de început al romanului „Codex Aureus – nume de cod”, autorul averizează că ne aflăm în faţa unei ficţiuni. Însă, pe măsură ce lectura înaintează, elementele de mnemotehnică, în care romanul abundă, proiectează în mintea cititorului evenimente disparate din memoria colectivă recentă, pe care scriitorul le recompune, dându-le noi înţelesuri. Aşa se face că personajele romanului de ficţiune poartă nume şi poziţii publice pentru care există corespondenţe lesne de reperat în lumea reală. Pe Elena Tundrea o regăsim, în romanul lui Silviu

Radu, tînâră avocată îndrăgostită de la fel de tânărul procuror Victor Ronta, pentru ca pe măsură ce lectura avansează prima să devină consilier prezidenţial favorit şi soţie de miliardar, cel de-al doilea deputat si prim ministru. Un Tofan Bădescu intră în scenă ca ministrul al Transporturilor şi ajunge preşedinte cu două mandate succesive; un Florin Corbea ofiţer al Serviciului Român de Informaţii, un Gheorghe Mario ajuns ambasador în SUA, o Codrina Lascu procuror general, o Luisa Macovelli, ministru al Justiţiei, un arhitect devenit miliardar din afaceri în domeniul petrolier pe nume Dinu Petrenciu, un Dumitrache Tonu- director de ziar…

Surprizele se ţin lanţ şi în lumea tenebroasă în care aceste personaje se dezvaluie şi

evoluează spre zona rarefiată a puterii, acolo unde se petrec lucruri pe care Silviu Radu le intuieşte, le extrage din presa vremii şi le îmbină ca într-un joc de puzzle. Romanul lui de ficţiune devine la final un tablou al timpului nostru recent, un fel de „Rondul de noapte” al lui Rembrandt, în care personajele sunt legate între ele, nu doar în lumina pe care publicul o ştie, dar mai ales prin umbra plecată labirintic din inima Vaticanului, devorând destine, caractere şi chiar vieţi omeneşti. Pentru că da, în romanul lui Siviu Radu, se moare. Un afacerist interlop executat în faţa casei sale, un ofiţer acoperit mort în închisoare în condiţii suspecte, un director de

publicaţie mort într-un accident auto înscenat, la 1 ianuarie 2003. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române moare suspect, şi el, pe un pat de spital. Un milardar român trece în lumea umbrelor la Londra, dar culmea, îşi face apariţia pe holul unei bănci la Paris. Şi, mai presus de toate, morţile inutile ale tinerilor în ceea ce avea să devină cazul Colectiv.

Ireal, dar despre toate aceastea s-au făcut emisiuni TV şi s-au scris mii de articole,

accesibile în arhivele ziarelor dar şi pe Internet. Dificultatea în care autorul îşi pune cititorul când îl invită să trateze romanul ca pe o ficţiune este egalată de provocarea de a găsi personajele pozitive. Aparent, romanul Codex Aureus – nume de cod abundă de personaje care au pus totul pe tarabă. În această lume, ţara şi chiar Dumnezeu, cu tot cu poruncile sale, au un preţ.

În acest labirint al intereselor personale şi al trădărilor, firul Ariadnei este Codex Aureus, un manuscris carolingian ce conţine cele patru evanghelii, scris pe foi fine de pergament cu litere de aur – avuţia inestimabilă a poporului român, cât se poate de autentică şi râvnită deopotrivă de Sfântul Scaun şi de magnatul american de origine maghiară regăsit în paginile romanului cu numele străveziu „Coroş”.

 

În ficţiunea lui Silviu Radu, decidenţii vremelnici ai statului român şi miliardarii de tranziţie se întrec în a-şi folosi influenţa pentru a deposeda statul român de un bun a cărui valoare spirituală şi identitară o depăşeşte pe cea materială. Niciunul dintre personajele cărţii nu-şi pune probleme de conştiinţă, iar deznodământul e pe măsură: Codexul dispare pentru totdeauna în arhivele Vaticanului, ascunse din motive ce alimentează constant si abundent teoria conspiraţiei.
Şi totuşi, cu mărinimie, autorul îşi îndeamnă cititorul să nu deznădăjduiască, îi dă în final speranţa că nu e totul pierdut, romanul de debut fiind doar începutul unei trilogii cu care Silviu Radu îşi provoacă publicul.

Aura Costea

Bucuresti, 25 septembrie 2017